Tag Archives: pictori orientalisti

Amedeo Preziosi – pictorul orientalist al Bucurestiului

 

In plin secol al XIX-lea, cand Revolutia Industriala se afla la apogeu, cartile postale si arta fotografica si cinematografica isi incep parcursul fulminant, Amedeo Preziosi este ultimul pictor orientalist ce a captat mai bine ca oricare altul in lucrarile sale spiritul Constantinopolului dar si spiritul Bucurestiului, descifrand limbajul amandurora si descoperind Orientul in spiritul fiecaruia dintre ele.

Nascut intr-o familie de inalti functionari din Malta la inceputul secolului al XIX-lea, Amedeo Preziosi da de mic dovada de inclinatii artistice. Tatal sau dorea ca Amedeo sa studieze dreptul si din acest motiv il trimite la Paris pentru a urma cursurile la Sorbona, dar socoteala de acasa nu pare sa se potriveasca cu cea din targ. Ajuns la Paris, tanarul  se inscrie la Ecole des Beaux Artes unde are ocazia sa studieze pictura cu cei mai renumiti artisti ai vremii. De la acestia Amedeo afla prima data povesti fascinate despre Orientul Apropiat cu traditiile, culorile si aromele sale magice si extrem de atragatoare pentru tanarul occidental. Astfel, dupa terminarea studiilor Preziosi nu sta decat pentru o scurta perioada de timp in Malta natala, apoi decide sa isi inceapa calatoria in Orient.

Amedeo_Preziosi_Dervis_Turc

Istanbul este metropola orientala in care Preziosi poposeste prima data si in acelasi timp de acest oras se va simti cel mai legat prin creatia sa, prin picturile si schitele realizate aici. Primul tablou cu un peisaj din Istanbul este datat 1842, iar doi ani mai tarziu, in 1844 exista documente care atesta intrarea pictorului in slujba secretarului personal al Ambasadorului Marii Britanii. Intr-o perioada in care cartile postale aveau o raspandire limitata iar arta fotografica se afla la inceput, Amedeo Preziosi reuseste sa capteze in picturile sale esenta orientalismului si traditiile din Istanbul si din imprejurimi, spre incantarea turistilor si vizitatorilor acestui oras. La cativa ani dupa ce ajunge in Imperiul Otoman pictorul invata sa vorbeasca fluent limbile din regiune (turca si greaca in special) si se casatoreste cu o grecoaica ce locuia in Istanbul.

In 1869 are loc intalnirea dintre Regele Carol I recent inscaunat pe tronul Principatelor Romane si pictorul orientalist. Placut impresionat de lucrarile lui Preziosi, Carol I il invita pe acesta in tara, propunandu-i sa realizeze acolo o serie de lucrari inspirate din peisajul si traditiile de la noi. Astfel ajunge unul dintre ultimii pictori orientalisti ai Europei sa capteze in picturile sale combinatia fascinanta de oriental si occidental, traditiile si cosmopolitismul din tara noastra in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Asa cum la Istanbul pictorul este atras mai degraba de strada de agitatia din bazaruri, de cafenele si de peisajele citadine, si in Bucuresti principalele puncte de atractie sunt targurile, pietele, mahalaua in care misuna continuu furnicarul de lume intr-un dute-vino ametitor.

Amedeo_Preziosi_Costume_Traditionale_Romanesti

Cafeaua joaca si in cazul lui Preziosi ca si in cazul celorlati pictori orientalisti un rol important. O serie de picturi infatiseaza cafenelele din Istanbul, cafegii ambulanti de pe strazi sau ritualuri restranse de preparare si servire a cafelei. La Bucuresti situatia este diferita: urmarind ca si in Istanbul viata de zi cu zi a oamenilor obisnuiti, Preziosi are ocazia de a surprinde frumusetea porturilor populare de la noi, lumea pestrita de la targul de Mosi, postalionul trecand prin Cotroceni, malul Dambovitei, mahalelele bucurestene, bisericile vechi frumos ornamentate. Cafeaua in schimb este absenta din peisajul bucurestean tipic oamenilor obisnuiti, al taranilor ce vin cu marfa la targuri sau ai locuitorilor mahalalei. Intrata la noi pe filiera turceasca, moda cafelei se pastreaza initial numai la curtea domnitorului si in casele boieresti iar apoi in cafenelele aparute dupa moda franceza in marile orase.

Ceea ce ramane important pentru noi din creatia lui Preziosi este puntea care se creaza prin lucrarile sale intre orientalismul de Bosfor si orientalismul de Dambovita. Panzele pictorului ne dau si astazi posibilitatea de a compara si de a observa asemanarile si diferentele dintre doua metropole aflate la granita cu Occidentul: Bucuresti si Constantinopole. Daca Istanbulul apare ca un taram magic, plin de farmec, de culoare de zgomot, de turbane si valuri, de ciubucuri si ibrice, Bucurestiul pare a fi orasul contrastelor care se potrivesc perfect unul cu celalalt, orasul noului si vechiului, al taditiei si inovatiei. Natura este mai salbatica decat in Istanbul, cladirile, cu exceptia bisericilor, sunt rustice, asezate in mahalale in care atunci cand Dambovita se revarsa apa aduce ramasite din pantecele raului pe strada. In Bucuresti Orientul intalneste Occidentul in modul cel mai original si cel mai placut estetic si vizual. Porturile traditionale romanesti ale taranilor romani gasesc o imbinare reusita cu colbul strazilor inguste si aglomerate ale Bucurestilor, cu arhitectura bisericilor, cu portul turcesc al boierilor si portul dupa moda austriaca a tineretului intelectual.

Preziosi_Cookie_Seller

Daca Istanbulul pare desprins din O mie si una de nopti : un spatiu magic, cu dervisi, palate somptuase in care locuiesc preafumoasele cadane ale sultanului, bazarul imens in care gasesti toate minunile lumii si cafenele unde barbatii se aduna sa dezbata, sa joace table si sa fumeze ciubuc, Bucurestiul nu este nici complet oriental nici complet modern. In picturile lui Preziosi, dar si in general, Bucurestiul este de fapt orasul contrastelor prin excelenta. Dar aici contrastele ajung sa se completeze atat de bine incat devin parte componenta a intregului; in fapt devin intregul insusi. In aceasta consta de fapt magia Bucurestiul in secolul al XIX-lea, oras ce datoareaza ceea ce este felului in care Occidentul si Orientul s-au ingemanat perfect intre zidurile cladirilor sale.

Amedeo_Preziosi_Piata_Sfantul_AntonPiata Sf. Anton, Bucuresti

Amedeo_Preziosi_Cafegii_cu_PedigreeTuristi pe strazile Istanbulului

Amedeo_Preziosi_Targ_Mosi_Cafegii_cu_PedigreeTargul de Mosi, Bucuresti

Amadeo_Preziosi_The_Grand_Bazaar_CafegiiGran Bazar Istanbul

Amedeo_Preziosi__Cotroceni_Postalionul_Domnesc_CafegiiPostalionul in Cotroceni

Advertisements

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Cafeaua in picturile orientalistilor europeni – partea a II-a

Secolul al XIX-lea este secolul modernizarii, aparitiei noilor ideologii si curente de gandire ce au marcat istoria si traditia filozofica a civilizatiei Occidentale pentru cel putin un secol. Si in Orient lucrurile se schimba, chiar daca dupa alt ritm decat ritmul alert si brutal impus de Vest. Aceasta schimbare care are loc se poate observa si in picturile orientalistilor. Daca in secolele trecute decorurile erau sumbre si de obicei reprezentau un colt imaginat de harem, in secolul al XIX-lea lucrurile se schimba.

Khadija_Herman_Katsch1

Pe langa scenele de harem si portretele demnitarilor otomani, pictori precum Herman Katsch, Frederick Goodall si Amedeo Preziosi incep sa puna mai mult accent pe simbolistica decorului, utilizeaza in tablouri culori vii, luminoase, depasesc spatiul de obicei interzis al haremului din palatul sultanului, realizeaza compozitii cu personaje multiple servind cafea in decoruri naturale: in parcuri, in gradini, pe terase. Cafeaua este secondata pentru prima data de un decor dedicat in totalitate ei, acela al cafenelelor, unde pe langa traditionala ceasca de cafea la ibric si la fel de traditionala narghilea se jucau table, sah, carti sau se discuta in mod liber despre cultura si politica.

the-nubian-coffee-boy_Frederick_Goodall19th century

Khadija sau Fata Tunisiana Aducand Cafea pictat de Herman Katsch si Baiatul Nubian si Cafeaua al lui Frederick Goodall sunt doua tablouri edificatoare pentru felul in care cromatica si tehnica se schimba la pictorii orientalisti ce compun in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Daca la cei doi pictori mentionati mai sus imbunatatirile tin de cromatica si tehnica, Amedeo Preziosi care poate fi de altfel considerat ultimul orientalist in voga al secolului al XIX-lea nu exceleaza la tehnica in schimb da dovada de o buna cunoastere a compozitiei si cromaticii. Tablourile sale infatisand cafenelele din Istanbul abunda in culori luminoase si contrastante, in fizionomii diferite, transmitand privitorului exact starea pe care creatorul a avut-o in momentul inspiratiei.  Tehnica pictorului aduce destul de mult cu viitoarele carti postale si vederi, ceea ce si face de altfel lucrarile sale atat de atragatoare pentru admiratorii Constantinopolului si ai traditiei si civilizatiei orientale.

Amedeo_Preziosi__Istanbul_Cafe_Cafegii_cu_Pedigree

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Cafeaua in picturile orientalistilor europeni – partea I

Orientalismul inseamna astazi o paleta larga de traditii, obiceiuri, concepte culturale si religioase, ideai si imagini preluate du cultura si civilizatia Vestica din Orient.

haussard-jean-baptiste-turkish-girl-having-coffee-on-the-sofa-18th-century

Cafeaua este, prin originile plantei, prin traditia de preparare si prin cultura asociata un element solid al orientalismului care a fost preluat de catre cultura, arta si traditiile civilizatiei vestice fiind adaptat ansamblului unitar constituit de aceasta. Cafeaua ca simbolistica si element-cheie al orientalismului se poate cel mai bine remarca in picturile realizate intre secolele al XVIII-lea si al  XX-lea de catre pictorii europeni orientalisti. De la Jean Baptiste van Mour, trecand prin Eugene Delacroix si intreaga pleiada de orientalisti francezi si terminand cu Amedeo Preziosi si ale sale reprezentari ale orientalismului otoman dar si dambovitean, cafeaua este prezenta ca piesa centrala sau ca piesa decorativa intr-un numar vast de picturi.

Jean_Baptiste_Van_Mour_Coffee_Vendor

Cele mai vechi doua picturi ale orientalistilor europeni ce prezinta scene explicite referitoare la  traditia servirii cafelei in orient sunt Turcoaica band cafea pe canapea si Vanzatorul ambulant de cafea, ambele realizate de Van Mour si litografiate ulterior delitograful francez Jean-Baptiste Haussard.

Sub influenta si farmecul exercitat de orientalismul francez inclusiv doamna de Pompadour, celebra curtezana a lui Ludovic al XV-lea a acceptat sa pozeze intr-un tablou de-al lui Charles Andre van Loo intitulat Sultana. In acest tablou contesa este infatisata intr-un cadru oriental, invvesmantata intr-un costum traditional otoman si acceptand o ceasca cu cafea aburinda din mainile unei slujnice negrese.

O data cu secolul al XIX-lea tablourile orientalistilor europeni devin mai luminoase, cadrele intunecate si mai mult simbolice sunt inlocuite de terase, gradini dar si cafenele in care obiceiul oriental al prepararii si degustarii cafelei este infatisat in detaliu si cu mai multa expresivitate.

charles_van_loo_madame_de_pompadour_1747

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita