Tag Archives: cafea turceasca

Standardele de certificare a cafelei si importanta acestora

Ca orice produs de larg consum din societatea globalizata in care traim si cafeaua poate fi mai buna sau mai proasta, in functie de soiul din care se trage, conditiile de cultivare, procesare, prajire si bineinteles preparare a bauturii finale. Se spune totusi ca pana si o cafea 100% Robusta optim cultivata si prajita poate sa contribuie la prepararea unui cappuccino perfect sau a unui espresso ca la carte, asa cum si o cafea 100% Arabica provenita din culturi necertificate, prost prajita sau prost preparata poate avea o calitate indoielnica. In opinia noastra conditiile de cultivare si procesare, prajirea si prepararea cafelei reprezinta variabilele esentiale ale lungului si anevoiosului proces pe care aceasta bautura magica il parcurge din fermele in care este cultivata si pana in ceasca.

philippine_coffee_farmer

Primul pas in triada expusa mai sus il reprezinta cultivarea si procesarea cafelei verzi. In aceasta etapa accentul se pune pe calitatea solului in care cafeaua este cultivata, absenta completa sau prezenta minimala a substantelor chimice in procesul de cultivare si procesare, dar in egala masura se tine cont de protejarea si tratamentul echitabil al fermierilor ce se ocupa de cafea. Momentan exista in zona tropicala – zona prin excelenta de cultivare a cafelei peste 25 de milioane de oameni a caror exsistenta cotidiana este asigurata de cultivarea si procesarea cafelei. Suprafetele cultivate cu cafea depasesc astazi 12 milioane de hectare iar majoritatea plantatiilor de cafea sunt situate in zone considerate de importanta ridicata pentru conservarea biodiversitatii si dezvoltarea durabila. Iata de ce, sistemul de certificare a culturilor de cafea a aparut si s-a dezvoltat ca o necesitate absoluta atat pentru protectia fermierilor cat si pentru prezervarea biodiversitatii si dezvoltarea pe criteriile durabilitatii a regiunilor din care provim boabele verzi de cafea. Cele mai cunoscute si mai importante certificari pentru cafea sunt: Rainforest Alliance, USDA Organic, Fairtarde International si UTZ Certified.

Rainforest Alliance se concentreaza pe certificarea din perspectiva protectiei mediului dar merge mai departe acoperind si alte probleme cum ar fi relatiile din interiorul comunitatii si tratamentul corect din perspectiva drepturilor omului pe care il primesc cei ce lucreaza in fermele in care se cultiva cafeaua.

USDA Organic este un standard de certificare american. Produsele cerificate cu acest standard sunt organice 100%, cultivate pe un sol care nu a fost tratat timp de cel putin 3 ani cu ingrasaminte sintetice, pesticide sau herbicide. Acelasi lucru este valabil si pentru  planta de cafea.

Fair Trade este o certificare preocupata in primul rand cu eradicarea saraciei. Din acest motiv cafelele certificate Fair Trade au fost achizitionate de la fermieri la un pret care sa asigure profitabilitatea culturilor.

Standarde_Certificare_Cafea_Cafegiicupedigree

UTZ Certified pune in special accent pe transparenta si usurinta urmaririi procesului de aprovizionare si administrare eficienta a fermelor – practici agricole eficiente, prevenirea eroziunii solului, minimizarea consumului de apa si minimizarea poluarii, utilizarea responsabila a chimicalelor si protectia habitatului.

Standardele prezentate mai sus sunt cele mai importante si in acelasi timp cele mai cunoscute standarde de certificare pentru cafea. Le veti regasi cu siguranta pe ambalajul cafelelor de calitate, daca veti cauta cu atentie. Certificarile sunt importante o data pentru ca sustin munca fermierilor si productia de cafea eficienta si sustenabila si apoi pentru ca aduc in ceasca fiecaruia dintre noi o cafea de cea mai buna calitate.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Cafea și tehnici de preparare

Cafeaua in picturile orientalistilor europeni – partea a II-a

Secolul al XIX-lea este secolul modernizarii, aparitiei noilor ideologii si curente de gandire ce au marcat istoria si traditia filozofica a civilizatiei Occidentale pentru cel putin un secol. Si in Orient lucrurile se schimba, chiar daca dupa alt ritm decat ritmul alert si brutal impus de Vest. Aceasta schimbare care are loc se poate observa si in picturile orientalistilor. Daca in secolele trecute decorurile erau sumbre si de obicei reprezentau un colt imaginat de harem, in secolul al XIX-lea lucrurile se schimba.

Khadija_Herman_Katsch1

Pe langa scenele de harem si portretele demnitarilor otomani, pictori precum Herman Katsch, Frederick Goodall si Amedeo Preziosi incep sa puna mai mult accent pe simbolistica decorului, utilizeaza in tablouri culori vii, luminoase, depasesc spatiul de obicei interzis al haremului din palatul sultanului, realizeaza compozitii cu personaje multiple servind cafea in decoruri naturale: in parcuri, in gradini, pe terase. Cafeaua este secondata pentru prima data de un decor dedicat in totalitate ei, acela al cafenelelor, unde pe langa traditionala ceasca de cafea la ibric si la fel de traditionala narghilea se jucau table, sah, carti sau se discuta in mod liber despre cultura si politica.

the-nubian-coffee-boy_Frederick_Goodall19th century

Khadija sau Fata Tunisiana Aducand Cafea pictat de Herman Katsch si Baiatul Nubian si Cafeaua al lui Frederick Goodall sunt doua tablouri edificatoare pentru felul in care cromatica si tehnica se schimba la pictorii orientalisti ce compun in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Daca la cei doi pictori mentionati mai sus imbunatatirile tin de cromatica si tehnica, Amedeo Preziosi care poate fi de altfel considerat ultimul orientalist in voga al secolului al XIX-lea nu exceleaza la tehnica in schimb da dovada de o buna cunoastere a compozitiei si cromaticii. Tablourile sale infatisand cafenelele din Istanbul abunda in culori luminoase si contrastante, in fizionomii diferite, transmitand privitorului exact starea pe care creatorul a avut-o in momentul inspiratiei.  Tehnica pictorului aduce destul de mult cu viitoarele carti postale si vederi, ceea ce si face de altfel lucrarile sale atat de atragatoare pentru admiratorii Constantinopolului si ai traditiei si civilizatiei orientale.

Amedeo_Preziosi__Istanbul_Cafe_Cafegii_cu_Pedigree

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Cafeaua in picturile orientalistilor europeni – partea I

Orientalismul inseamna astazi o paleta larga de traditii, obiceiuri, concepte culturale si religioase, ideai si imagini preluate du cultura si civilizatia Vestica din Orient.

haussard-jean-baptiste-turkish-girl-having-coffee-on-the-sofa-18th-century

Cafeaua este, prin originile plantei, prin traditia de preparare si prin cultura asociata un element solid al orientalismului care a fost preluat de catre cultura, arta si traditiile civilizatiei vestice fiind adaptat ansamblului unitar constituit de aceasta. Cafeaua ca simbolistica si element-cheie al orientalismului se poate cel mai bine remarca in picturile realizate intre secolele al XVIII-lea si al  XX-lea de catre pictorii europeni orientalisti. De la Jean Baptiste van Mour, trecand prin Eugene Delacroix si intreaga pleiada de orientalisti francezi si terminand cu Amedeo Preziosi si ale sale reprezentari ale orientalismului otoman dar si dambovitean, cafeaua este prezenta ca piesa centrala sau ca piesa decorativa intr-un numar vast de picturi.

Jean_Baptiste_Van_Mour_Coffee_Vendor

Cele mai vechi doua picturi ale orientalistilor europeni ce prezinta scene explicite referitoare la  traditia servirii cafelei in orient sunt Turcoaica band cafea pe canapea si Vanzatorul ambulant de cafea, ambele realizate de Van Mour si litografiate ulterior delitograful francez Jean-Baptiste Haussard.

Sub influenta si farmecul exercitat de orientalismul francez inclusiv doamna de Pompadour, celebra curtezana a lui Ludovic al XV-lea a acceptat sa pozeze intr-un tablou de-al lui Charles Andre van Loo intitulat Sultana. In acest tablou contesa este infatisata intr-un cadru oriental, invvesmantata intr-un costum traditional otoman si acceptand o ceasca cu cafea aburinda din mainile unei slujnice negrese.

O data cu secolul al XIX-lea tablourile orientalistilor europeni devin mai luminoase, cadrele intunecate si mai mult simbolice sunt inlocuite de terase, gradini dar si cafenele in care obiceiul oriental al prepararii si degustarii cafelei este infatisat in detaliu si cu mai multa expresivitate.

charles_van_loo_madame_de_pompadour_1747

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Istoria cafenelelor in Europa – partea I

Cafeneaua apare prima dată în Constantinopole, migrează apoi la Veneția, la Viena, la Londra și la Paris in perioada secolului al XVII-lea. Cafeneaua este prima instituție publică modernă în care opiniile circulă libere, în care se lansează dezbateri pe probleme sociale, morale și politice de intreres pentru comunitate. Pe scurt, fară cafenea ca instituție a spațiului public laic, modernitatea în Europa ar fi greu de conceput.

ottoman_coffeehouse_large

Francezii au denumit “cafés philo” adunările care aveau loc ȋn saloanele private de la 1700 şi unde se dezbăteau teme filozofice şi mai târziu naţionale. Diderot, Montesquieu, Rousseau şi Voltaire sunt personalităţi care luau frecvent parte la aceste adunări unde cafeaua era bautura in jurul careia se conturau dezbaterile literale, cultural si politice. În Europa civilizată cafeaua este aşadar un element indispensabil marilor gânditori care au pus bazele societăţii europene aşa cum o vedem astăzi.

Cafeaua ȋntăreşte spiritual de observaţie, ascute minţile şi generează polemici şi discuţii ce nu au fost ȋntotdeauna pe placul autorităţilor. Cafeneaua aşa cum apare şi se dezvoltă ȋn spaţiul European este o instituţie esenţială pentru promovarea modernizării şi modernităţii specifice secolului al XIX-lea. Ȋn spaţiul ȋmbibat de miros de tutun şi de aroma orientală a ibricelor aburinde cu cafea s-au nascut ideile care au pus bazele culturii şi civilizaţiei Occidentale moderne. Spaţiul cafenelei este spaţiul informaţiei şi al libertăţii de opinie şi de expresie. Aici clientul are la dispoziţie gazetele şi jurnalele vremii indiferent de orientarea politică şi ideologică a autorilor acestora. Nimeni nu s-a gândit ȋn acea perioadă că truda muncii sclavilor de pe plantaţiile de cafea din coloniile europene de peste mări şi oceane va contribui la naşterea curentului filozofic cel mai influent pe bătrânul continent şi care ȋn cele din urmă va distruge sistemul sclavagist: liberalismul.

BAL2979

Revoluţia Franceză este copilul legitim al cafenelelor pariziene unde istoria consemnează prezenţa permanentă a unor personalităţi revoluţionare precum Robespierre, Marat sau chiar Napoleon Bonaparte, care pe vremea când era doar un tânăr ofiţer avea propria-i masă la una dintre cele mai cunoscute cafenele din Paris. Legătura tainică dintre politică, oamenii politici şi cafea este evidenţiată foarte bine de către Lewis Lewi (1931): “Cafeaua generează o stare de excitaţie nervoasă excesivă care se traduce printr-o logvacitate remarcabilă asociată uneori cu o succesiune accelerată a ideilor. Se poate observa ȋn cafenele că politicienii beau ceaşcă după ceaşcă, iar prin acest abuz devin mai inspiraţi şi mai ȋnţelepţi ȋn comentarea tuturor evenimentelor ce au loc ȋn lume.” Harta culturală a Europei moderne este harta cafenelelor exsitente ȋn spaţiul European ȋn perioada respectivă.

Liberalismul şi democraţia ca şi curente de gândire şi ideologii politice se nasc din aroma şi savoarea acestei poţiuni “magice” numită cafea. La o cafea se poate filozofa despre orice şi oricine. Polemicile şi discuţiile aprinse sunt cele care dau naştere marilor curente de gândire filozofică şi politică, dar şi acţiunilor de eliberare naţională şi consolidare a statelor-naţiune ce au loc ȋn prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Negustori_boieri_mici_1825_muntenia

Moda cafenelelor se extinde rapid şi ȋn Estul Europei. Ȋn Principatele Române cafeaua ajunge ȋnaintea cafenelelor prin mijlocire otomană. Cafenelele apar aici spre sfârşitul secolului al XIX-lea când idealul naţional de unire şi independenţă este deja realizat. Boierii români şi domnitorii fanarioţi văd cafeaua, ca şi ciubucul şi ca ȋntreg arsenalul vestimentar pe care îl adoptă, ca pe un fel de emblemă a loialităţii lor faţă de Ȋnalta Poartă. Domnii fanarioţi ţineau pe lângă ei ȋn rândul oamenilor de vază ai curţii un Mare Cafegiu şi arsenalul său de subalterni care se ocupau de ritualul servirii cafelei ce se repeta ȋn timpul zilei după fiecare masă. Boierii munteni şi moldoveni din perioada fanariotă erau oameni cultivaţi şi toleranţi faţă de nou aşa cum notează o serie de călători străini care trec prin Principate ȋn această perioadă. În ciuda mentalităţilor deschise, obiceiurile şi tradiţiile orientale se menţin, deoarece acestea fac deja parte din dulcea obişnuinţă a curţilor boiereşti. Odraslele boierilor în schimb sunt trimise la studii ȋn marile capitale ale Europei sunt “cafegii” moderni care vor aduce din Occident moda cafenelelor dar şi a libertăţii de expresie, a idealurilor de unire şi independenţă, a modernizării societăţii.

Unirea_24_ianuarie_1859

Istoricul francez Jules Michelet considera că apariţia cafelei ȋn Europa a generat o adevărată revoluţie, fiind un eveniment ce a determinat schimbarea obiceiurilor şi care a transformat temperamental europenilor. Cele constatate de Michelet ȋn secolul al XIX-lea sunt valide şi ȋn timpurile contemporane. Cafeaua ţine pasul cu civilizaţia europeană şi se transformă o dată cu aceasta, ramanand sub forme diferite o componenta importanta a vietii sociale a europenilor.

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Model de business: prima cafenea din Londra

Daca fiecare dintre noi am fi trait in Londra secolului al XVII-lea si am fi fost barbati, cu siguranta am fi vizitat macar o data faimoasa cafenea a lui Pasqua Rosee. Cafeneaua ce purta numele patronului sau, Pasqua Rosee’s Head, este prima cafenea din Londra. Aceasta era situata in apropierea Catedralei St. Paul pe St. Michael’s Alley, iar povestea ei si a celui care i-a fost creator este mai mult decat interesanta.

Afis_Cafea_1652_Cafegiicupedigree Pasqua Rosee, nascut in Ragusa, Sicilia, a venit la Londra in calitate de servitor al lui Sir Daniel Edward comerciant de produse turcesti si membru al Companiei Levantului.  Rosee si viitorul sau stapan s-au intalnit prima data in Smyrna Otomana (denumirea Turciei de astazi). Anii petrecuti in Smyrna si in zona Mediteranei in general l-au invatat pe viitorul patron de cafenea tot ce trebuia sa stie un cafegiu despre prepararea cafelei si bunul mers al pravaliilor si cafenelelor. Inspirat probabil din deja instituita traditie a prepararii si consumarii cafelei din Imperiul Otoman, Rosee creaza in 1652 primul anunt publicitar pentru cafea in care  preaslaveste calitatile acestei bauturi cu puteri miraculoase, recomandata ca leac pentru o multitudine de boli si betesuguri. Cafeaua contribuie, conform anuntului din 1652, la o mai buna digestie, fiind astfel recomandata atat dimineata cat si dupa masa de pranz. Guta, spleenul, infectiile si raceala plamanilor sunt doar cateva afectiuni extrem de variate pe care aceasta bautura provenita din boabele micutului arbust crescut in Deserturile Arabiei le poate ameliora.

La putin timp dupa deschiderea pravaliei, Rosee a inceput sa vanda peste 600 de cafele pe zi astfel incat deschiderea unor localuri similare a devenit inperioasa la Londra. Cafenelele atrageau domni din toate paturile sociale si devenisera cel mai popular loc pentru cei dornici sa bea o cafea, sa discute politica, sa se puna la punct cu mondenitatile sau sa scrie.

In 1663 la 10 ani de la deschiderea cafenelei lui Rose existau 82 de astfel de localuri in Londra, iar in 1675, 1000 de cafenele se nascusera din cenusa Marelui Incendiu. Aceasta crestere fulminanta a numarului cafenelelor cat si caracterul restrictiv pe care il aveau fata de femei, indiferent de rangul sau varsta acestora, va genera in Londra un scandal pe acest subiect in 1674 cand este inaintata Camerei Comunelor Petitia Femeilor Impotriva Cafelei (Woman’s Petition Against Coffee). Petitia la fel de nastrusnic redactata pentru un ochi din post-modernitate ca si anuntul lui Rosee, considera cafeaua responsabila pentru starea de lenevie si indolenta a sotilor, care preferau sa isi petreaca timpul facand politica in aceste localuri, decat acasa cu sotiile. Cafenea_Londra_1660

Timpul a dat pana la urma dreptate afisului lui Rosee. Beneficiile cafelei sunt acum recunoscute de toata lumea, iar incepand cu secolul al XIX-lea femeile ajung incet, incet sa aiba acces in cafenelele europene, astfel ca in secolul al XX-lea vor deveni chiar clientela predominanta a acestora.

Sursa:  Nick Enoch, ”It makes the heart lightsome, cures wind… and prevents mis-carryings’: Coffee house advert from 1650’s London praises the ‘grain that groweth only in the deserts of Arabia’” in Mail Online, 12 Iulie 2012. (http://www.dailymail.co.uk/news/article-2175231/Coffee-house-advert-1650s-London-praises-grain-groweth-deserts-Arabia.html)

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Cum au aparut cafeaua si cafenelele?

     Prima cafenea este deschisa in 1457 la Constantinopole (Istanbul) in timpul domniei Sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul,  urmata de inca doua in 1555 deschise prin firmanul  Sultanului Suleiman Magnificul. Chiar daca Ulema (adunarea celor specializati in legea si teologia Islamica) compara cafeaua cu efectul pe care il au spiritele rele asupra omului, cafenelele devin atat de populare in Imperiul Otoman, incat in secolul al XVII-lea istoricul Ibrahim Pacevi spunea despre ele ca sunt locuri frecventate de „ domni iluminati, dependenti de dezbateri si amuzament. Acestia se puteau reuni in grupuri de 20-30 de persoane in fiecare cafenea. Unii citeau carti, altii discutau despre legi sau despre bunele maniere in timp ce altii jucau diferite jocuri la moda in imperiu. Existau printre clientii cafenelelor si artisti care isi aduceau noile creatii si initiau dezbateri despre arta si cultura.”

Ottoman_Coffee_House_Cafegiicupedigree

       Scribii sultanului (Kalemiyye) au fost primii care aveau dreptul de a detine si administra o astfel de cafenea. Cafeaua la ibric se prepara in cafenele dupa ritualurile si traditiile stravechi de preparare, initiate in haremurile si la curtile despotilor orientali. Pana in ziua de astazi soiul de cafea din care turcii prepara kahve (cafeaua turceasca) este unul specific acelei regiuni georgrafice.  Boabele erau macinate extrem de fin, ibricele erau din alama, aveau diferite dimensiuni si asigurau prepararea si pastrarea cafelei la temperaturi optime. Zaharul, caimacul si baclavaua sau rahatul faceau parte din arsenalul complementar de servire a acestei bauturi.

Amedeo_Preziosi_Ottoman-Cafe

      Cafeaua la ibric sau cafeaua turceasca s-a raspandit la jumatatea secolului al XVII-lea si in Europa. Vestul a adoptat varianta cafenelelor, primele deschise fiind la Venetia si la Viena. Popoarele aflate sub dominatia otomana isi incadreaza ritualul de preparare a cafelei in propriile traditii, astfel ca in varianta la ibric, degustarea cafelei devine parte din ritualurile cotidiene ale boierilor din Moldova si Tara Romaneasca si din celelalte regiuni din Balcani aflate sub stapanire otomana.

2 Comments

Filed under Cafea și tehnici de preparare, Dolce vita