Tag Archives: istoria cafenelelor

Cafeaua in picturile orientalistilor europeni – partea a II-a

Secolul al XIX-lea este secolul modernizarii, aparitiei noilor ideologii si curente de gandire ce au marcat istoria si traditia filozofica a civilizatiei Occidentale pentru cel putin un secol. Si in Orient lucrurile se schimba, chiar daca dupa alt ritm decat ritmul alert si brutal impus de Vest. Aceasta schimbare care are loc se poate observa si in picturile orientalistilor. Daca in secolele trecute decorurile erau sumbre si de obicei reprezentau un colt imaginat de harem, in secolul al XIX-lea lucrurile se schimba.

Khadija_Herman_Katsch1

Pe langa scenele de harem si portretele demnitarilor otomani, pictori precum Herman Katsch, Frederick Goodall si Amedeo Preziosi incep sa puna mai mult accent pe simbolistica decorului, utilizeaza in tablouri culori vii, luminoase, depasesc spatiul de obicei interzis al haremului din palatul sultanului, realizeaza compozitii cu personaje multiple servind cafea in decoruri naturale: in parcuri, in gradini, pe terase. Cafeaua este secondata pentru prima data de un decor dedicat in totalitate ei, acela al cafenelelor, unde pe langa traditionala ceasca de cafea la ibric si la fel de traditionala narghilea se jucau table, sah, carti sau se discuta in mod liber despre cultura si politica.

the-nubian-coffee-boy_Frederick_Goodall19th century

Khadija sau Fata Tunisiana Aducand Cafea pictat de Herman Katsch si Baiatul Nubian si Cafeaua al lui Frederick Goodall sunt doua tablouri edificatoare pentru felul in care cromatica si tehnica se schimba la pictorii orientalisti ce compun in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Daca la cei doi pictori mentionati mai sus imbunatatirile tin de cromatica si tehnica, Amedeo Preziosi care poate fi de altfel considerat ultimul orientalist in voga al secolului al XIX-lea nu exceleaza la tehnica in schimb da dovada de o buna cunoastere a compozitiei si cromaticii. Tablourile sale infatisand cafenelele din Istanbul abunda in culori luminoase si contrastante, in fizionomii diferite, transmitand privitorului exact starea pe care creatorul a avut-o in momentul inspiratiei.  Tehnica pictorului aduce destul de mult cu viitoarele carti postale si vederi, ceea ce si face de altfel lucrarile sale atat de atragatoare pentru admiratorii Constantinopolului si ai traditiei si civilizatiei orientale.

Amedeo_Preziosi__Istanbul_Cafe_Cafegii_cu_Pedigree

Advertisements

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Cafeaua in picturile orientalistilor europeni – partea I

Orientalismul inseamna astazi o paleta larga de traditii, obiceiuri, concepte culturale si religioase, ideai si imagini preluate du cultura si civilizatia Vestica din Orient.

haussard-jean-baptiste-turkish-girl-having-coffee-on-the-sofa-18th-century

Cafeaua este, prin originile plantei, prin traditia de preparare si prin cultura asociata un element solid al orientalismului care a fost preluat de catre cultura, arta si traditiile civilizatiei vestice fiind adaptat ansamblului unitar constituit de aceasta. Cafeaua ca simbolistica si element-cheie al orientalismului se poate cel mai bine remarca in picturile realizate intre secolele al XVIII-lea si al  XX-lea de catre pictorii europeni orientalisti. De la Jean Baptiste van Mour, trecand prin Eugene Delacroix si intreaga pleiada de orientalisti francezi si terminand cu Amedeo Preziosi si ale sale reprezentari ale orientalismului otoman dar si dambovitean, cafeaua este prezenta ca piesa centrala sau ca piesa decorativa intr-un numar vast de picturi.

Jean_Baptiste_Van_Mour_Coffee_Vendor

Cele mai vechi doua picturi ale orientalistilor europeni ce prezinta scene explicite referitoare la  traditia servirii cafelei in orient sunt Turcoaica band cafea pe canapea si Vanzatorul ambulant de cafea, ambele realizate de Van Mour si litografiate ulterior delitograful francez Jean-Baptiste Haussard.

Sub influenta si farmecul exercitat de orientalismul francez inclusiv doamna de Pompadour, celebra curtezana a lui Ludovic al XV-lea a acceptat sa pozeze intr-un tablou de-al lui Charles Andre van Loo intitulat Sultana. In acest tablou contesa este infatisata intr-un cadru oriental, invvesmantata intr-un costum traditional otoman si acceptand o ceasca cu cafea aburinda din mainile unei slujnice negrese.

O data cu secolul al XIX-lea tablourile orientalistilor europeni devin mai luminoase, cadrele intunecate si mai mult simbolice sunt inlocuite de terase, gradini dar si cafenele in care obiceiul oriental al prepararii si degustarii cafelei este infatisat in detaliu si cu mai multa expresivitate.

charles_van_loo_madame_de_pompadour_1747

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Scurt istoric al cafegiilor si cafenelelor din Bucurestiul de alta data

Cafenelele ajung in Bucurestiul secolului al XVII-lea tot pe filiera turceasca ca si cafeaua.  Originea cuvantului vine de la Kahve-Hane din limba turca, adica loc in care se bea cafea preparata dupa metoda orientala, se fuma si se jucau table, sah si alte jocuri populare in Imperiul Otoman. Primul proprietar de cafenea din Bucuresti este, bineinteles, tot un supus al sultanului, fost soldat in garda palatului Top Kapi de la Constantinopole. Numele sau era Kara Hamie, iar cafeneaua sa, atestata documentar in anul 1667 se afla in plin centru al Bucurestilor, in apropierea Hanului Serban Voda, pe locul in care astazi se afla palatul Bancii Nationale a Romaniei. Dupa moartea cafegiului Kara Hamie, cafeneaua sa ajunge tot in proprietatea unui turc, Kavaz pasa care o cumpara de la Imperiul Otoman.

piata_sf_anton_centrul_bucurestiului

Cu timpul apar si cafegii autohtoni: Gheorghe la 1734, Oprea la 1741 si Stanciu la 1746. La Inceputul secolului al XIX-lea proprietarii de cafenele si negustorii de cafea sunt deja constitutiti intr-o breasla in toata regula, Breasla Cafegiilor, care conform listei Divanului din 1812, cotiza cu 850 de taleri anual la vistieria curtii.

terasa_otetelesanu1

Alaturi de turci si armeni care vin cu traditia prajirii si prepararii cafelei, romanii deprind si ei acest obicei, iar in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in perioada interbelica cele mai populare devin cafenelele moderne, create dupa moda occidentala si patronate de francezi (fratii Jacques si Henry Labes), italieni (Fieschi si faimosul Frascatti) sau polonezi (Filakowski).

Casa_capsa_1900

Merita de asemenea mentionate  si Terasa Otetelesanu si mai ales Casa Capsa ambele patronate de romani si frecventate de elita culturala si artistica din Bucurestiul interbelic.

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Istoria cafenelelor in Europa – Partea a II-a

Incepand cu secolul al XX-lea, primele semne ale modernitatii transpar  in cultura prepararii cafelei cat si in semnificatia sociala a consumului acestei bauturi. In momentul in care inginerul milanez Pavoni patenteaza primul model de espressor ce urmeaza sa fie produs in serie intr-o fabrica, conceptual de cafea isi incepe transformarea.

Espressor_Traditional_La_Pavoni

Cu ajutorul unei pompe verticale de apa, prima masina de preparat cafea foloseste presiunea aburului pentru a realiza o extractie rapida, concentrata, cu o cremozitate specifica. Initial aceste masini sunt utilizate de barista numai in cafenelele si barurile italiene, iar espresso – noul tip de cafea- nu va putea fi reprodus acasa pana in anii ’80 cand apar primele espressoare de dimensiuni reduse. Cafeneaua ca spatiu public de dezbatere isi pierde din forta si din raspandire. In Italia, espresso devine bautura preferata a birocratilor si muncitorilor, care dimineata in drum spre locul de munca se opresc pentru cateva minute ca sa bea cescuta mica cu cafea cremoasa si tare care urma sa le dea energie pentru intreaga zi.

Sub noua ei forma cafeaua migreaza din Italia in Anglia unde in 1952 se deschide la Londra in Soho primul bar care foloseste pentru prepararea espresso-ului noul model de espressor Gaggia pantentat in 1948 in Italia.
Espresso_bar_Anglia_Cafegiicupedigree  O data cu aparitia si propagarea noii mode a consumului de espresso, prajitorii de cafea si amestecurile de cafea devin o componenta esentiala a culturii cafelei. Amestecul pentru espresso devine o adevarat arta de prajire si selectionare a soiurilor si originilor de cafea utilizate. Daca pana atunci majoritatea prajitorilor mergeau pe ideea cafelei de origine pe care o prajeau in functie de particularitatile de gust locale, acum cafeaua pentru espresso devine un concept in sine care se supune exigentelor de prepararea stabilite de barista italieni. O data cu cresterea numarului de prajitori in paralel cu industrializarea, in Italia consumul de cafea devine unul de masa si astfel apar in anii ’70 primii prajitori industriali: Lavazza, Illy, Segafredo, Kimbo. Acestia se adreseaza atat consumatorului final, care in Italia isi prepara cafeaua Moka, cat si barurilor unde se prepara espresso-ul profesional.

Comunitatea italiana din Statele Unite este cea care, urmand traditia de acasa aduce pentru prima data espresso-ul peste ocean. Aici espresso se bea in pizzeriile si restaurantele italienesti din cartierele dominate de emigrantii italieni. Initial bautura nu se pliaza pe gusturile societatii cosmopolite din SUA, astfel incat la sfarsitul anilor ’70 ia fiinta in Seattle lantul cel mai popular de cafenele, Starbucks. Daca in Italia un espresso avea 20 de ml, in Anglia ajungea la 30 ml, Starbucks pune eticheta Americana acestei bauturi, crescand foarte mult cantitatea de apa, diminuand taria si eliminand crema. Astfel se naste Americano, espresso-ul peste care se adauga apa fierbinte, o bautura diluata, ce poate fi consumata pe o perioada indelungata de timp datorita cantitatii de apa sporite. Tot Satrbucks dezvolta conceptual cafelei To Go care va insemna lovitura finala data culturii cafenelelor asa cum era ea cunoscuta pana in secolul al XX-lea.Primul_Starbucks_seattle

Salvarea a venit tot din partea post-modernitatii si a societatii globalizate, care combinand in fapt in micro-comunitati cea mai mare parte a curentelor socio-culturale anterioare ei, a reinviat traditia si cultura cafenelelor si a cafelei, asa cum aceasta s-a nascut in spatiul European. Noile comunitati de cafegii care isi desfasoara si impartasesc pasiunea pentru cafea fie in spatiul online fie in coffee shop-uri si coffee house-uri, au inglobat traditia cafelei prajite si selectionate dupa vechile retete orientale cu elemente de modernitate, adaptandu-se cerintelor consumatorului local. Astfel, noii cafegii pot fi consumatori de cafea la ibric sau la espressor professional pentru acasa, dar au in comun pasiunea pentru cafeaua de calitate, pentru degustarea si savurarea unei cafele cu aroma, aciditate si corpozitate particulare, pentru dezbaterea pe tema prepararii cafelei si a traditiilor diferite ale consumarii acestei cafele. Cafegii post-moderni au inceput sa isi insuseasca priceperea si cunsotintele vechilor cafegii din secolul al XVIII-lea si al mai noilor barista de la inceputul secolului al XX-lea, avand posibilitatea de a prepara ireprosabil in propria casa si cu ajutorul ustensilelor speciale o cafea la ibric sau un espresso asa cum se preparau o data in cafenele.

espresso-shot-thick-crema

In societatea post-moderna dominata de consumerism si de divizari din ce in ce mai accentuate, micro-comunitatile de cafegii reinvie, asadar, spiritual cafenelelor de alta data in propriul spatiu, alaturi de prieteni si apropiati, preluand din modernitate si post-modernitate elementele esentiale si durabile, cu potential de a consolidata si de a face sa dainuiasca traditia cafelei in Europa.

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Istoria cafenelelor in Europa – partea I

Cafeneaua apare prima dată în Constantinopole, migrează apoi la Veneția, la Viena, la Londra și la Paris in perioada secolului al XVII-lea. Cafeneaua este prima instituție publică modernă în care opiniile circulă libere, în care se lansează dezbateri pe probleme sociale, morale și politice de intreres pentru comunitate. Pe scurt, fară cafenea ca instituție a spațiului public laic, modernitatea în Europa ar fi greu de conceput.

ottoman_coffeehouse_large

Francezii au denumit “cafés philo” adunările care aveau loc ȋn saloanele private de la 1700 şi unde se dezbăteau teme filozofice şi mai târziu naţionale. Diderot, Montesquieu, Rousseau şi Voltaire sunt personalităţi care luau frecvent parte la aceste adunări unde cafeaua era bautura in jurul careia se conturau dezbaterile literale, cultural si politice. În Europa civilizată cafeaua este aşadar un element indispensabil marilor gânditori care au pus bazele societăţii europene aşa cum o vedem astăzi.

Cafeaua ȋntăreşte spiritual de observaţie, ascute minţile şi generează polemici şi discuţii ce nu au fost ȋntotdeauna pe placul autorităţilor. Cafeneaua aşa cum apare şi se dezvoltă ȋn spaţiul European este o instituţie esenţială pentru promovarea modernizării şi modernităţii specifice secolului al XIX-lea. Ȋn spaţiul ȋmbibat de miros de tutun şi de aroma orientală a ibricelor aburinde cu cafea s-au nascut ideile care au pus bazele culturii şi civilizaţiei Occidentale moderne. Spaţiul cafenelei este spaţiul informaţiei şi al libertăţii de opinie şi de expresie. Aici clientul are la dispoziţie gazetele şi jurnalele vremii indiferent de orientarea politică şi ideologică a autorilor acestora. Nimeni nu s-a gândit ȋn acea perioadă că truda muncii sclavilor de pe plantaţiile de cafea din coloniile europene de peste mări şi oceane va contribui la naşterea curentului filozofic cel mai influent pe bătrânul continent şi care ȋn cele din urmă va distruge sistemul sclavagist: liberalismul.

BAL2979

Revoluţia Franceză este copilul legitim al cafenelelor pariziene unde istoria consemnează prezenţa permanentă a unor personalităţi revoluţionare precum Robespierre, Marat sau chiar Napoleon Bonaparte, care pe vremea când era doar un tânăr ofiţer avea propria-i masă la una dintre cele mai cunoscute cafenele din Paris. Legătura tainică dintre politică, oamenii politici şi cafea este evidenţiată foarte bine de către Lewis Lewi (1931): “Cafeaua generează o stare de excitaţie nervoasă excesivă care se traduce printr-o logvacitate remarcabilă asociată uneori cu o succesiune accelerată a ideilor. Se poate observa ȋn cafenele că politicienii beau ceaşcă după ceaşcă, iar prin acest abuz devin mai inspiraţi şi mai ȋnţelepţi ȋn comentarea tuturor evenimentelor ce au loc ȋn lume.” Harta culturală a Europei moderne este harta cafenelelor exsitente ȋn spaţiul European ȋn perioada respectivă.

Liberalismul şi democraţia ca şi curente de gândire şi ideologii politice se nasc din aroma şi savoarea acestei poţiuni “magice” numită cafea. La o cafea se poate filozofa despre orice şi oricine. Polemicile şi discuţiile aprinse sunt cele care dau naştere marilor curente de gândire filozofică şi politică, dar şi acţiunilor de eliberare naţională şi consolidare a statelor-naţiune ce au loc ȋn prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Negustori_boieri_mici_1825_muntenia

Moda cafenelelor se extinde rapid şi ȋn Estul Europei. Ȋn Principatele Române cafeaua ajunge ȋnaintea cafenelelor prin mijlocire otomană. Cafenelele apar aici spre sfârşitul secolului al XIX-lea când idealul naţional de unire şi independenţă este deja realizat. Boierii români şi domnitorii fanarioţi văd cafeaua, ca şi ciubucul şi ca ȋntreg arsenalul vestimentar pe care îl adoptă, ca pe un fel de emblemă a loialităţii lor faţă de Ȋnalta Poartă. Domnii fanarioţi ţineau pe lângă ei ȋn rândul oamenilor de vază ai curţii un Mare Cafegiu şi arsenalul său de subalterni care se ocupau de ritualul servirii cafelei ce se repeta ȋn timpul zilei după fiecare masă. Boierii munteni şi moldoveni din perioada fanariotă erau oameni cultivaţi şi toleranţi faţă de nou aşa cum notează o serie de călători străini care trec prin Principate ȋn această perioadă. În ciuda mentalităţilor deschise, obiceiurile şi tradiţiile orientale se menţin, deoarece acestea fac deja parte din dulcea obişnuinţă a curţilor boiereşti. Odraslele boierilor în schimb sunt trimise la studii ȋn marile capitale ale Europei sunt “cafegii” moderni care vor aduce din Occident moda cafenelelor dar şi a libertăţii de expresie, a idealurilor de unire şi independenţă, a modernizării societăţii.

Unirea_24_ianuarie_1859

Istoricul francez Jules Michelet considera că apariţia cafelei ȋn Europa a generat o adevărată revoluţie, fiind un eveniment ce a determinat schimbarea obiceiurilor şi care a transformat temperamental europenilor. Cele constatate de Michelet ȋn secolul al XIX-lea sunt valide şi ȋn timpurile contemporane. Cafeaua ţine pasul cu civilizaţia europeană şi se transformă o dată cu aceasta, ramanand sub forme diferite o componenta importanta a vietii sociale a europenilor.

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita