Category Archives: De citit la o cafea

Butler sau Darcy, din această dilemă nu putem ieși…

Mai întâi au fost amândoi personaje de roman. Ambii creați de imaginația unor scriitoare, ambii destinați să fericească și împlinească viața unor eroine frumoase, inteligente, puternice, într-un cuvânt femei în accepțiunea feministă a termenului. Apoi au devenit întruchipări cinematografice cu chip și trup, o dată cu ecranizarea celor două romane. Este vorba despre Rhet Butler (Pe aripile vântului) și Fitzwilliam Darcy (Mândrie și Prejudecată). Este vorba despre Clark Gable cu a sa privire ironică și Colin Firth cu fizionomia sa distinsă.  Mie cel puțin îmi este tare greu după ce am văzut cele două filme, să despart cei doi actori de personajele pe care le întruchipează. Îmi este tare greu de asemenea să mă decid pe cine prefer sau pe cine aș alege în situația ipotetică, absurdă dar amuzantă în care ambii ar coborî din lumile lor fictive și fară vreao legătură una cu cealaltă și m-ar invita la o cafea irlandeză sau la un ceai Earl Grey…Și știu sigur că nu sunt singura cititoare ce se confruntă cu această dilemă… Probabil că atât Austen cât și Mitchell au știut ele ce-au știut când i-au creat pe cei doi, iar Gable și Firth au știut ei ce-au știut când au ales să îi imortalizeze ca personaje ale marelui și micului ecran.

                Nu vreau să intru în teorii complexe sau analize psihologice în ceea ce privește procesul de creație, dar cu siguranță atât Jane cât și Margaret au întruchipat în cei doi bărbați ficționali spiritul epocii în care au trăit. Anglia secolului al XVIII-lea respectiv Sudul Statelor Unite din perioada Războiului Civil.  Faptul că și astăzi cei doi reprezintă simboluri ale masculinității ficționale și că multe dintre noi, „eroinele” vieții reale visăm la ei se datorează felului în care viziunea scriitoricească a autoarelor a fost transpusă în imagine de către  arta cinematografică. Dacă cele două romane ne dau descrierea minuțioasă a caracterelor și simțirilor celor doi, cinema-ul este cel care vine cu detaliul final, acela al reprezentării fizice a personajelor. Iar meritul lui Gable și Firth este acela că au avut de la natură înfățișarea și talentul necesar astfel încât să aducă la viață, chiar dacă vorbim despre viața pe o peliculă, doi bărbați atât de desăvarșiți încât pun populația feminină a globului în dilema eternă de a nu ști pe care să-l aleagă…

Notă: Pe aripile vântului cunoaște până în prezent o singură ecranizare cinematografică, cea din 1939 avându-i ca protagoniști pe Clark Gable și Vivian Leight.

Mândrie și Prejudecată a fost transpus de mult mai multe ori pe micul și marele ecran. Articolul de față face referiri la ecranizarea BBC din 1995 într-o miniserie de 6 episoade, avându-i ca protagoniști pe Colin Firth și  Jennifer Ehle.

Darcy_Vs_Butler

Advertisements

Leave a comment

Filed under Cinema, De citit la o cafea

Amedeo Preziosi – pictorul orientalist al Bucurestiului

 

In plin secol al XIX-lea, cand Revolutia Industriala se afla la apogeu, cartile postale si arta fotografica si cinematografica isi incep parcursul fulminant, Amedeo Preziosi este ultimul pictor orientalist ce a captat mai bine ca oricare altul in lucrarile sale spiritul Constantinopolului dar si spiritul Bucurestiului, descifrand limbajul amandurora si descoperind Orientul in spiritul fiecaruia dintre ele.

Nascut intr-o familie de inalti functionari din Malta la inceputul secolului al XIX-lea, Amedeo Preziosi da de mic dovada de inclinatii artistice. Tatal sau dorea ca Amedeo sa studieze dreptul si din acest motiv il trimite la Paris pentru a urma cursurile la Sorbona, dar socoteala de acasa nu pare sa se potriveasca cu cea din targ. Ajuns la Paris, tanarul  se inscrie la Ecole des Beaux Artes unde are ocazia sa studieze pictura cu cei mai renumiti artisti ai vremii. De la acestia Amedeo afla prima data povesti fascinate despre Orientul Apropiat cu traditiile, culorile si aromele sale magice si extrem de atragatoare pentru tanarul occidental. Astfel, dupa terminarea studiilor Preziosi nu sta decat pentru o scurta perioada de timp in Malta natala, apoi decide sa isi inceapa calatoria in Orient.

Amedeo_Preziosi_Dervis_Turc

Istanbul este metropola orientala in care Preziosi poposeste prima data si in acelasi timp de acest oras se va simti cel mai legat prin creatia sa, prin picturile si schitele realizate aici. Primul tablou cu un peisaj din Istanbul este datat 1842, iar doi ani mai tarziu, in 1844 exista documente care atesta intrarea pictorului in slujba secretarului personal al Ambasadorului Marii Britanii. Intr-o perioada in care cartile postale aveau o raspandire limitata iar arta fotografica se afla la inceput, Amedeo Preziosi reuseste sa capteze in picturile sale esenta orientalismului si traditiile din Istanbul si din imprejurimi, spre incantarea turistilor si vizitatorilor acestui oras. La cativa ani dupa ce ajunge in Imperiul Otoman pictorul invata sa vorbeasca fluent limbile din regiune (turca si greaca in special) si se casatoreste cu o grecoaica ce locuia in Istanbul.

In 1869 are loc intalnirea dintre Regele Carol I recent inscaunat pe tronul Principatelor Romane si pictorul orientalist. Placut impresionat de lucrarile lui Preziosi, Carol I il invita pe acesta in tara, propunandu-i sa realizeze acolo o serie de lucrari inspirate din peisajul si traditiile de la noi. Astfel ajunge unul dintre ultimii pictori orientalisti ai Europei sa capteze in picturile sale combinatia fascinanta de oriental si occidental, traditiile si cosmopolitismul din tara noastra in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Asa cum la Istanbul pictorul este atras mai degraba de strada de agitatia din bazaruri, de cafenele si de peisajele citadine, si in Bucuresti principalele puncte de atractie sunt targurile, pietele, mahalaua in care misuna continuu furnicarul de lume intr-un dute-vino ametitor.

Amedeo_Preziosi_Costume_Traditionale_Romanesti

Cafeaua joaca si in cazul lui Preziosi ca si in cazul celorlati pictori orientalisti un rol important. O serie de picturi infatiseaza cafenelele din Istanbul, cafegii ambulanti de pe strazi sau ritualuri restranse de preparare si servire a cafelei. La Bucuresti situatia este diferita: urmarind ca si in Istanbul viata de zi cu zi a oamenilor obisnuiti, Preziosi are ocazia de a surprinde frumusetea porturilor populare de la noi, lumea pestrita de la targul de Mosi, postalionul trecand prin Cotroceni, malul Dambovitei, mahalelele bucurestene, bisericile vechi frumos ornamentate. Cafeaua in schimb este absenta din peisajul bucurestean tipic oamenilor obisnuiti, al taranilor ce vin cu marfa la targuri sau ai locuitorilor mahalalei. Intrata la noi pe filiera turceasca, moda cafelei se pastreaza initial numai la curtea domnitorului si in casele boieresti iar apoi in cafenelele aparute dupa moda franceza in marile orase.

Ceea ce ramane important pentru noi din creatia lui Preziosi este puntea care se creaza prin lucrarile sale intre orientalismul de Bosfor si orientalismul de Dambovita. Panzele pictorului ne dau si astazi posibilitatea de a compara si de a observa asemanarile si diferentele dintre doua metropole aflate la granita cu Occidentul: Bucuresti si Constantinopole. Daca Istanbulul apare ca un taram magic, plin de farmec, de culoare de zgomot, de turbane si valuri, de ciubucuri si ibrice, Bucurestiul pare a fi orasul contrastelor care se potrivesc perfect unul cu celalalt, orasul noului si vechiului, al taditiei si inovatiei. Natura este mai salbatica decat in Istanbul, cladirile, cu exceptia bisericilor, sunt rustice, asezate in mahalale in care atunci cand Dambovita se revarsa apa aduce ramasite din pantecele raului pe strada. In Bucuresti Orientul intalneste Occidentul in modul cel mai original si cel mai placut estetic si vizual. Porturile traditionale romanesti ale taranilor romani gasesc o imbinare reusita cu colbul strazilor inguste si aglomerate ale Bucurestilor, cu arhitectura bisericilor, cu portul turcesc al boierilor si portul dupa moda austriaca a tineretului intelectual.

Preziosi_Cookie_Seller

Daca Istanbulul pare desprins din O mie si una de nopti : un spatiu magic, cu dervisi, palate somptuase in care locuiesc preafumoasele cadane ale sultanului, bazarul imens in care gasesti toate minunile lumii si cafenele unde barbatii se aduna sa dezbata, sa joace table si sa fumeze ciubuc, Bucurestiul nu este nici complet oriental nici complet modern. In picturile lui Preziosi, dar si in general, Bucurestiul este de fapt orasul contrastelor prin excelenta. Dar aici contrastele ajung sa se completeze atat de bine incat devin parte componenta a intregului; in fapt devin intregul insusi. In aceasta consta de fapt magia Bucurestiul in secolul al XIX-lea, oras ce datoareaza ceea ce este felului in care Occidentul si Orientul s-au ingemanat perfect intre zidurile cladirilor sale.

Amedeo_Preziosi_Piata_Sfantul_AntonPiata Sf. Anton, Bucuresti

Amedeo_Preziosi_Cafegii_cu_PedigreeTuristi pe strazile Istanbulului

Amedeo_Preziosi_Targ_Mosi_Cafegii_cu_PedigreeTargul de Mosi, Bucuresti

Amadeo_Preziosi_The_Grand_Bazaar_CafegiiGran Bazar Istanbul

Amedeo_Preziosi__Cotroceni_Postalionul_Domnesc_CafegiiPostalionul in Cotroceni

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Cafeaua in picturile orientalistilor europeni – partea a II-a

Secolul al XIX-lea este secolul modernizarii, aparitiei noilor ideologii si curente de gandire ce au marcat istoria si traditia filozofica a civilizatiei Occidentale pentru cel putin un secol. Si in Orient lucrurile se schimba, chiar daca dupa alt ritm decat ritmul alert si brutal impus de Vest. Aceasta schimbare care are loc se poate observa si in picturile orientalistilor. Daca in secolele trecute decorurile erau sumbre si de obicei reprezentau un colt imaginat de harem, in secolul al XIX-lea lucrurile se schimba.

Khadija_Herman_Katsch1

Pe langa scenele de harem si portretele demnitarilor otomani, pictori precum Herman Katsch, Frederick Goodall si Amedeo Preziosi incep sa puna mai mult accent pe simbolistica decorului, utilizeaza in tablouri culori vii, luminoase, depasesc spatiul de obicei interzis al haremului din palatul sultanului, realizeaza compozitii cu personaje multiple servind cafea in decoruri naturale: in parcuri, in gradini, pe terase. Cafeaua este secondata pentru prima data de un decor dedicat in totalitate ei, acela al cafenelelor, unde pe langa traditionala ceasca de cafea la ibric si la fel de traditionala narghilea se jucau table, sah, carti sau se discuta in mod liber despre cultura si politica.

the-nubian-coffee-boy_Frederick_Goodall19th century

Khadija sau Fata Tunisiana Aducand Cafea pictat de Herman Katsch si Baiatul Nubian si Cafeaua al lui Frederick Goodall sunt doua tablouri edificatoare pentru felul in care cromatica si tehnica se schimba la pictorii orientalisti ce compun in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Daca la cei doi pictori mentionati mai sus imbunatatirile tin de cromatica si tehnica, Amedeo Preziosi care poate fi de altfel considerat ultimul orientalist in voga al secolului al XIX-lea nu exceleaza la tehnica in schimb da dovada de o buna cunoastere a compozitiei si cromaticii. Tablourile sale infatisand cafenelele din Istanbul abunda in culori luminoase si contrastante, in fizionomii diferite, transmitand privitorului exact starea pe care creatorul a avut-o in momentul inspiratiei.  Tehnica pictorului aduce destul de mult cu viitoarele carti postale si vederi, ceea ce si face de altfel lucrarile sale atat de atragatoare pentru admiratorii Constantinopolului si ai traditiei si civilizatiei orientale.

Amedeo_Preziosi__Istanbul_Cafe_Cafegii_cu_Pedigree

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Cafeaua in picturile orientalistilor europeni – partea I

Orientalismul inseamna astazi o paleta larga de traditii, obiceiuri, concepte culturale si religioase, ideai si imagini preluate du cultura si civilizatia Vestica din Orient.

haussard-jean-baptiste-turkish-girl-having-coffee-on-the-sofa-18th-century

Cafeaua este, prin originile plantei, prin traditia de preparare si prin cultura asociata un element solid al orientalismului care a fost preluat de catre cultura, arta si traditiile civilizatiei vestice fiind adaptat ansamblului unitar constituit de aceasta. Cafeaua ca simbolistica si element-cheie al orientalismului se poate cel mai bine remarca in picturile realizate intre secolele al XVIII-lea si al  XX-lea de catre pictorii europeni orientalisti. De la Jean Baptiste van Mour, trecand prin Eugene Delacroix si intreaga pleiada de orientalisti francezi si terminand cu Amedeo Preziosi si ale sale reprezentari ale orientalismului otoman dar si dambovitean, cafeaua este prezenta ca piesa centrala sau ca piesa decorativa intr-un numar vast de picturi.

Jean_Baptiste_Van_Mour_Coffee_Vendor

Cele mai vechi doua picturi ale orientalistilor europeni ce prezinta scene explicite referitoare la  traditia servirii cafelei in orient sunt Turcoaica band cafea pe canapea si Vanzatorul ambulant de cafea, ambele realizate de Van Mour si litografiate ulterior delitograful francez Jean-Baptiste Haussard.

Sub influenta si farmecul exercitat de orientalismul francez inclusiv doamna de Pompadour, celebra curtezana a lui Ludovic al XV-lea a acceptat sa pozeze intr-un tablou de-al lui Charles Andre van Loo intitulat Sultana. In acest tablou contesa este infatisata intr-un cadru oriental, invvesmantata intr-un costum traditional otoman si acceptand o ceasca cu cafea aburinda din mainile unei slujnice negrese.

O data cu secolul al XIX-lea tablourile orientalistilor europeni devin mai luminoase, cadrele intunecate si mai mult simbolice sunt inlocuite de terase, gradini dar si cafenele in care obiceiul oriental al prepararii si degustarii cafelei este infatisat in detaliu si cu mai multa expresivitate.

charles_van_loo_madame_de_pompadour_1747

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Fragmente de cinema cu, despre si la cafea

Industria cinematografica are capacitatea, resursele si uneori inspiratia de a face filme despre orice. Subiect, personaj, poveste, obiect, abstract – toate se pot comasa intr-o singura viziune si pot crea miracolul numit cinema. Si totusi, cu cafea si despre cafea, putine sunt filmele care sa faca un statement pentru publicul cafegiu de pretutindeni. De cele mai multe ori cafeaua apare doar ca instanta de umplutura intr-un prea-plin al plotului. In majoritatea scenelor din cinema cafeaua e un accesoriu, un atribut, dar nu un subiect in sine. Momentele “cafeistice” sunt oricum putine, iar cele cu adevarat lirice, extrem de rare. Cafeaua apare adesea in cafenele, sau pe strazi aglomerate ale New York-ului, in pahare de plastic cu anumite inscriptii publicitare si de cele mai multe ori trece neobservata in firul actiunii povestilor si tumultul personajelor.

Coffee_and_CigarettesCu exceptia celebrului si exceptionalului Coffee and Cigarettes, facut de Jim Jarmusch in 2003 si care isi anunta din titlu intentia de lirism cafegiu, putine sunt exemplele de filme sau macar de replici sau secvente privitoare la cafea ca personaj principal, ca actor protagonist. In cele 11 mini-episoade din Coffee and Cigarettes – care sunt despre tot si despre nimic – unul din putinele elemente comune este cafeaua, care indiferent de ce personaj este consumata si pusa in valoare, are un rol principal. 

goddard_au_bou_du_souffle

Si totusi, cautate cu atentie se pot gasi in filme si fragmente in care cafeaua apare in mod misterios, ca prin magie, pentru a deslusi sau incurca un moment de valva sau tacere, pentru a deveni liantul intre o intentie negraita si proiectia ei exterioara. Astfel de filme sun cele create de Michael Mann, Fritz Lang, Francois Truffaut sau Jean-Luc Goddard. Aici cafeaua apare pentru a potenta un anumit efect sau o anumita stare din scenele filmelor, are diferite seminificatii si sensuri, poate ascunde sau descoperi. Despre cafeaua ca star de cinema vom vorbi in continuare si pe indelete in urmatoarele articole de pe Cafegii cu Pedigree.

Leave a comment

Filed under Cinema, De citit la o cafea

Scurt istoric al cafegiilor si cafenelelor din Bucurestiul de alta data

Cafenelele ajung in Bucurestiul secolului al XVII-lea tot pe filiera turceasca ca si cafeaua.  Originea cuvantului vine de la Kahve-Hane din limba turca, adica loc in care se bea cafea preparata dupa metoda orientala, se fuma si se jucau table, sah si alte jocuri populare in Imperiul Otoman. Primul proprietar de cafenea din Bucuresti este, bineinteles, tot un supus al sultanului, fost soldat in garda palatului Top Kapi de la Constantinopole. Numele sau era Kara Hamie, iar cafeneaua sa, atestata documentar in anul 1667 se afla in plin centru al Bucurestilor, in apropierea Hanului Serban Voda, pe locul in care astazi se afla palatul Bancii Nationale a Romaniei. Dupa moartea cafegiului Kara Hamie, cafeneaua sa ajunge tot in proprietatea unui turc, Kavaz pasa care o cumpara de la Imperiul Otoman.

piata_sf_anton_centrul_bucurestiului

Cu timpul apar si cafegii autohtoni: Gheorghe la 1734, Oprea la 1741 si Stanciu la 1746. La Inceputul secolului al XIX-lea proprietarii de cafenele si negustorii de cafea sunt deja constitutiti intr-o breasla in toata regula, Breasla Cafegiilor, care conform listei Divanului din 1812, cotiza cu 850 de taleri anual la vistieria curtii.

terasa_otetelesanu1

Alaturi de turci si armeni care vin cu traditia prajirii si prepararii cafelei, romanii deprind si ei acest obicei, iar in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in perioada interbelica cele mai populare devin cafenelele moderne, create dupa moda occidentala si patronate de francezi (fratii Jacques si Henry Labes), italieni (Fieschi si faimosul Frascatti) sau polonezi (Filakowski).

Casa_capsa_1900

Merita de asemenea mentionate  si Terasa Otetelesanu si mai ales Casa Capsa ambele patronate de romani si frecventate de elita culturala si artistica din Bucurestiul interbelic.

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Istoria cafenelelor in Europa – Partea a II-a

Incepand cu secolul al XX-lea, primele semne ale modernitatii transpar  in cultura prepararii cafelei cat si in semnificatia sociala a consumului acestei bauturi. In momentul in care inginerul milanez Pavoni patenteaza primul model de espressor ce urmeaza sa fie produs in serie intr-o fabrica, conceptual de cafea isi incepe transformarea.

Espressor_Traditional_La_Pavoni

Cu ajutorul unei pompe verticale de apa, prima masina de preparat cafea foloseste presiunea aburului pentru a realiza o extractie rapida, concentrata, cu o cremozitate specifica. Initial aceste masini sunt utilizate de barista numai in cafenelele si barurile italiene, iar espresso – noul tip de cafea- nu va putea fi reprodus acasa pana in anii ’80 cand apar primele espressoare de dimensiuni reduse. Cafeneaua ca spatiu public de dezbatere isi pierde din forta si din raspandire. In Italia, espresso devine bautura preferata a birocratilor si muncitorilor, care dimineata in drum spre locul de munca se opresc pentru cateva minute ca sa bea cescuta mica cu cafea cremoasa si tare care urma sa le dea energie pentru intreaga zi.

Sub noua ei forma cafeaua migreaza din Italia in Anglia unde in 1952 se deschide la Londra in Soho primul bar care foloseste pentru prepararea espresso-ului noul model de espressor Gaggia pantentat in 1948 in Italia.
Espresso_bar_Anglia_Cafegiicupedigree  O data cu aparitia si propagarea noii mode a consumului de espresso, prajitorii de cafea si amestecurile de cafea devin o componenta esentiala a culturii cafelei. Amestecul pentru espresso devine o adevarat arta de prajire si selectionare a soiurilor si originilor de cafea utilizate. Daca pana atunci majoritatea prajitorilor mergeau pe ideea cafelei de origine pe care o prajeau in functie de particularitatile de gust locale, acum cafeaua pentru espresso devine un concept in sine care se supune exigentelor de prepararea stabilite de barista italieni. O data cu cresterea numarului de prajitori in paralel cu industrializarea, in Italia consumul de cafea devine unul de masa si astfel apar in anii ’70 primii prajitori industriali: Lavazza, Illy, Segafredo, Kimbo. Acestia se adreseaza atat consumatorului final, care in Italia isi prepara cafeaua Moka, cat si barurilor unde se prepara espresso-ul profesional.

Comunitatea italiana din Statele Unite este cea care, urmand traditia de acasa aduce pentru prima data espresso-ul peste ocean. Aici espresso se bea in pizzeriile si restaurantele italienesti din cartierele dominate de emigrantii italieni. Initial bautura nu se pliaza pe gusturile societatii cosmopolite din SUA, astfel incat la sfarsitul anilor ’70 ia fiinta in Seattle lantul cel mai popular de cafenele, Starbucks. Daca in Italia un espresso avea 20 de ml, in Anglia ajungea la 30 ml, Starbucks pune eticheta Americana acestei bauturi, crescand foarte mult cantitatea de apa, diminuand taria si eliminand crema. Astfel se naste Americano, espresso-ul peste care se adauga apa fierbinte, o bautura diluata, ce poate fi consumata pe o perioada indelungata de timp datorita cantitatii de apa sporite. Tot Satrbucks dezvolta conceptual cafelei To Go care va insemna lovitura finala data culturii cafenelelor asa cum era ea cunoscuta pana in secolul al XX-lea.Primul_Starbucks_seattle

Salvarea a venit tot din partea post-modernitatii si a societatii globalizate, care combinand in fapt in micro-comunitati cea mai mare parte a curentelor socio-culturale anterioare ei, a reinviat traditia si cultura cafenelelor si a cafelei, asa cum aceasta s-a nascut in spatiul European. Noile comunitati de cafegii care isi desfasoara si impartasesc pasiunea pentru cafea fie in spatiul online fie in coffee shop-uri si coffee house-uri, au inglobat traditia cafelei prajite si selectionate dupa vechile retete orientale cu elemente de modernitate, adaptandu-se cerintelor consumatorului local. Astfel, noii cafegii pot fi consumatori de cafea la ibric sau la espressor professional pentru acasa, dar au in comun pasiunea pentru cafeaua de calitate, pentru degustarea si savurarea unei cafele cu aroma, aciditate si corpozitate particulare, pentru dezbaterea pe tema prepararii cafelei si a traditiilor diferite ale consumarii acestei cafele. Cafegii post-moderni au inceput sa isi insuseasca priceperea si cunsotintele vechilor cafegii din secolul al XVIII-lea si al mai noilor barista de la inceputul secolului al XX-lea, avand posibilitatea de a prepara ireprosabil in propria casa si cu ajutorul ustensilelor speciale o cafea la ibric sau un espresso asa cum se preparau o data in cafenele.

espresso-shot-thick-crema

In societatea post-moderna dominata de consumerism si de divizari din ce in ce mai accentuate, micro-comunitatile de cafegii reinvie, asadar, spiritual cafenelelor de alta data in propriul spatiu, alaturi de prieteni si apropiati, preluand din modernitate si post-modernitate elementele esentiale si durabile, cu potential de a consolidata si de a face sa dainuiasca traditia cafelei in Europa.

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Istoria cafenelelor in Europa – partea I

Cafeneaua apare prima dată în Constantinopole, migrează apoi la Veneția, la Viena, la Londra și la Paris in perioada secolului al XVII-lea. Cafeneaua este prima instituție publică modernă în care opiniile circulă libere, în care se lansează dezbateri pe probleme sociale, morale și politice de intreres pentru comunitate. Pe scurt, fară cafenea ca instituție a spațiului public laic, modernitatea în Europa ar fi greu de conceput.

ottoman_coffeehouse_large

Francezii au denumit “cafés philo” adunările care aveau loc ȋn saloanele private de la 1700 şi unde se dezbăteau teme filozofice şi mai târziu naţionale. Diderot, Montesquieu, Rousseau şi Voltaire sunt personalităţi care luau frecvent parte la aceste adunări unde cafeaua era bautura in jurul careia se conturau dezbaterile literale, cultural si politice. În Europa civilizată cafeaua este aşadar un element indispensabil marilor gânditori care au pus bazele societăţii europene aşa cum o vedem astăzi.

Cafeaua ȋntăreşte spiritual de observaţie, ascute minţile şi generează polemici şi discuţii ce nu au fost ȋntotdeauna pe placul autorităţilor. Cafeneaua aşa cum apare şi se dezvoltă ȋn spaţiul European este o instituţie esenţială pentru promovarea modernizării şi modernităţii specifice secolului al XIX-lea. Ȋn spaţiul ȋmbibat de miros de tutun şi de aroma orientală a ibricelor aburinde cu cafea s-au nascut ideile care au pus bazele culturii şi civilizaţiei Occidentale moderne. Spaţiul cafenelei este spaţiul informaţiei şi al libertăţii de opinie şi de expresie. Aici clientul are la dispoziţie gazetele şi jurnalele vremii indiferent de orientarea politică şi ideologică a autorilor acestora. Nimeni nu s-a gândit ȋn acea perioadă că truda muncii sclavilor de pe plantaţiile de cafea din coloniile europene de peste mări şi oceane va contribui la naşterea curentului filozofic cel mai influent pe bătrânul continent şi care ȋn cele din urmă va distruge sistemul sclavagist: liberalismul.

BAL2979

Revoluţia Franceză este copilul legitim al cafenelelor pariziene unde istoria consemnează prezenţa permanentă a unor personalităţi revoluţionare precum Robespierre, Marat sau chiar Napoleon Bonaparte, care pe vremea când era doar un tânăr ofiţer avea propria-i masă la una dintre cele mai cunoscute cafenele din Paris. Legătura tainică dintre politică, oamenii politici şi cafea este evidenţiată foarte bine de către Lewis Lewi (1931): “Cafeaua generează o stare de excitaţie nervoasă excesivă care se traduce printr-o logvacitate remarcabilă asociată uneori cu o succesiune accelerată a ideilor. Se poate observa ȋn cafenele că politicienii beau ceaşcă după ceaşcă, iar prin acest abuz devin mai inspiraţi şi mai ȋnţelepţi ȋn comentarea tuturor evenimentelor ce au loc ȋn lume.” Harta culturală a Europei moderne este harta cafenelelor exsitente ȋn spaţiul European ȋn perioada respectivă.

Liberalismul şi democraţia ca şi curente de gândire şi ideologii politice se nasc din aroma şi savoarea acestei poţiuni “magice” numită cafea. La o cafea se poate filozofa despre orice şi oricine. Polemicile şi discuţiile aprinse sunt cele care dau naştere marilor curente de gândire filozofică şi politică, dar şi acţiunilor de eliberare naţională şi consolidare a statelor-naţiune ce au loc ȋn prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Negustori_boieri_mici_1825_muntenia

Moda cafenelelor se extinde rapid şi ȋn Estul Europei. Ȋn Principatele Române cafeaua ajunge ȋnaintea cafenelelor prin mijlocire otomană. Cafenelele apar aici spre sfârşitul secolului al XIX-lea când idealul naţional de unire şi independenţă este deja realizat. Boierii români şi domnitorii fanarioţi văd cafeaua, ca şi ciubucul şi ca ȋntreg arsenalul vestimentar pe care îl adoptă, ca pe un fel de emblemă a loialităţii lor faţă de Ȋnalta Poartă. Domnii fanarioţi ţineau pe lângă ei ȋn rândul oamenilor de vază ai curţii un Mare Cafegiu şi arsenalul său de subalterni care se ocupau de ritualul servirii cafelei ce se repeta ȋn timpul zilei după fiecare masă. Boierii munteni şi moldoveni din perioada fanariotă erau oameni cultivaţi şi toleranţi faţă de nou aşa cum notează o serie de călători străini care trec prin Principate ȋn această perioadă. În ciuda mentalităţilor deschise, obiceiurile şi tradiţiile orientale se menţin, deoarece acestea fac deja parte din dulcea obişnuinţă a curţilor boiereşti. Odraslele boierilor în schimb sunt trimise la studii ȋn marile capitale ale Europei sunt “cafegii” moderni care vor aduce din Occident moda cafenelelor dar şi a libertăţii de expresie, a idealurilor de unire şi independenţă, a modernizării societăţii.

Unirea_24_ianuarie_1859

Istoricul francez Jules Michelet considera că apariţia cafelei ȋn Europa a generat o adevărată revoluţie, fiind un eveniment ce a determinat schimbarea obiceiurilor şi care a transformat temperamental europenilor. Cele constatate de Michelet ȋn secolul al XIX-lea sunt valide şi ȋn timpurile contemporane. Cafeaua ţine pasul cu civilizaţia europeană şi se transformă o dată cu aceasta, ramanand sub forme diferite o componenta importanta a vietii sociale a europenilor.

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Model de business: prima cafenea din Londra

Daca fiecare dintre noi am fi trait in Londra secolului al XVII-lea si am fi fost barbati, cu siguranta am fi vizitat macar o data faimoasa cafenea a lui Pasqua Rosee. Cafeneaua ce purta numele patronului sau, Pasqua Rosee’s Head, este prima cafenea din Londra. Aceasta era situata in apropierea Catedralei St. Paul pe St. Michael’s Alley, iar povestea ei si a celui care i-a fost creator este mai mult decat interesanta.

Afis_Cafea_1652_Cafegiicupedigree Pasqua Rosee, nascut in Ragusa, Sicilia, a venit la Londra in calitate de servitor al lui Sir Daniel Edward comerciant de produse turcesti si membru al Companiei Levantului.  Rosee si viitorul sau stapan s-au intalnit prima data in Smyrna Otomana (denumirea Turciei de astazi). Anii petrecuti in Smyrna si in zona Mediteranei in general l-au invatat pe viitorul patron de cafenea tot ce trebuia sa stie un cafegiu despre prepararea cafelei si bunul mers al pravaliilor si cafenelelor. Inspirat probabil din deja instituita traditie a prepararii si consumarii cafelei din Imperiul Otoman, Rosee creaza in 1652 primul anunt publicitar pentru cafea in care  preaslaveste calitatile acestei bauturi cu puteri miraculoase, recomandata ca leac pentru o multitudine de boli si betesuguri. Cafeaua contribuie, conform anuntului din 1652, la o mai buna digestie, fiind astfel recomandata atat dimineata cat si dupa masa de pranz. Guta, spleenul, infectiile si raceala plamanilor sunt doar cateva afectiuni extrem de variate pe care aceasta bautura provenita din boabele micutului arbust crescut in Deserturile Arabiei le poate ameliora.

La putin timp dupa deschiderea pravaliei, Rosee a inceput sa vanda peste 600 de cafele pe zi astfel incat deschiderea unor localuri similare a devenit inperioasa la Londra. Cafenelele atrageau domni din toate paturile sociale si devenisera cel mai popular loc pentru cei dornici sa bea o cafea, sa discute politica, sa se puna la punct cu mondenitatile sau sa scrie.

In 1663 la 10 ani de la deschiderea cafenelei lui Rose existau 82 de astfel de localuri in Londra, iar in 1675, 1000 de cafenele se nascusera din cenusa Marelui Incendiu. Aceasta crestere fulminanta a numarului cafenelelor cat si caracterul restrictiv pe care il aveau fata de femei, indiferent de rangul sau varsta acestora, va genera in Londra un scandal pe acest subiect in 1674 cand este inaintata Camerei Comunelor Petitia Femeilor Impotriva Cafelei (Woman’s Petition Against Coffee). Petitia la fel de nastrusnic redactata pentru un ochi din post-modernitate ca si anuntul lui Rosee, considera cafeaua responsabila pentru starea de lenevie si indolenta a sotilor, care preferau sa isi petreaca timpul facand politica in aceste localuri, decat acasa cu sotiile. Cafenea_Londra_1660

Timpul a dat pana la urma dreptate afisului lui Rosee. Beneficiile cafelei sunt acum recunoscute de toata lumea, iar incepand cu secolul al XIX-lea femeile ajung incet, incet sa aiba acces in cafenelele europene, astfel ca in secolul al XX-lea vor deveni chiar clientela predominanta a acestora.

Sursa:  Nick Enoch, ”It makes the heart lightsome, cures wind… and prevents mis-carryings’: Coffee house advert from 1650’s London praises the ‘grain that groweth only in the deserts of Arabia’” in Mail Online, 12 Iulie 2012. (http://www.dailymail.co.uk/news/article-2175231/Coffee-house-advert-1650s-London-praises-grain-groweth-deserts-Arabia.html)

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita